Istoria Campionatelor Mondiale (5): Revanșa lui Sepp Herberger

Congresul FIFA din 1948 a acordat dreptul pentru organizarea celei de a 5-a ediții a Campionatului Mondial de fotbal Elveției, oaza de liniște a Europei, țară neafectată de război. Nici nu se putea face o alegere mai bună, Elveția fiind posesoarea mijloacelor materiale pentru organizarea unui eveniment atât de important, iar aici mă refer în special la costurile pentru construcția unor arene noi și modernizarea celor existente.

Formatul competiției

Partidele preliminarii au adus la start 35 de formații, fiind marcate de unele surprize, echipa Spaniei și Suediei fiind eliminate din grupe cu formații mai slab cotate precum Turcia sau Belgia. Naționala țării noastre a ratat calificarea în dauna puternicei formații a Cehoslovaciei. Formatul competiției a fost unul cel puțin ciudat. Cele 16 formații participante au fost împărțite în 4 grupe, urmând ca cele considerate ”capi de serie” să întâlnească ”outsiderii”, disputându-se astfel doar 4 partide în fiecare grupă. Turneul elvețian a coincis și cu primele transmisii televizate ale unor partide de fotbal. Continue reading

Advertisements

De ce Daum a fost un experiment nereușit

Romania – Danemarca, preliminarii CM 2018, Rusia, Cluj Arena, Cluj. 26.03.2017 Foto Raed Krishan

Faptul că Daum este un experiment nereușit este o certitudine. Nu înseamnă că-i vina lui neapărat, unii spun că alții ar fi de vină. În acest articol vreau să arăt, însa, de ce a fost un pariu riscant și de ce erau șanse foarte mari să o dea-n bară. Iată de ce:

Suntem foarte diferiți cultural

Antrenori nemți nu am prea avut pe la noi. Un mandat scurt al unui neamț la Oțelul este o excepție. O excepție care întărește regula conform căreia la noi latinii și balcanicii, însa in special primii, reușesc. Avem latini, cu precădere italieni, care au prins drag de campionatul nostru și au antrenat mai multe echipe. A numărat cineva câte echipe a antrenat Napoli? Mai știe cineva câte echipe a antrenat Zenga? Dar de Alesanco vă mai aduceți aminte? Continue reading

Jucători de legendă (4): Lothar Matthaus

Un exemplu de longevitate, prezent la 5 turnee de campionat mondial, record pentru un jucător de câmp, Matthaus este considerat pe bună dreptate unul dintre cei mai buni fotbaliști din istoria Germaniei. A evoluat timp de 20 de ani la cel mai înalt nivel, câștigând în carieră cam tot ce se putea, lipsindu-i din palmares cel mai impostant trofeu la nivel de club, iar aici mă refer la UEFA Champions League.

Și-a făcut debutul în fotbal îmbrăcând tricoul verde al Borussiei Monchengladbach, formație pentru care a evoluat din 1979 până în 1984. Trece apoi la Bayern Munchen, echipă alături de care câștigă 3 titluri în Bundesliga și joacă o finală de CCE, pierdută însă împotriva portughezilor de la FC Porto. Continue reading

Adevărata generație de aur a Belgiei

team_belgium

Am auzit multă lume numind actuala națională a Belgiei drept o “Generație de Aur”. Luând în considerare talentul componenților actualei generații, da, se poate numi așa, la fel și dacă ne gândim la performanțele pe care le obțin aceștia la echipele de club, însă dacă privim spre rezultatele avute în tricoul echipei naționale, cred că e departe de a fi o “Generație de Aur”. Nu aș susține acest lucru dacă în trecut nu ar fi existat o generație superioară acesteia, iar rezultatele obținute de “diavolii roșii” în anii 80′ sunt dovada celor scrise mai sus. Continue reading

Fotbalul european incotro?

fotbal

Pana la urma s-a intamplat ceea ce ne asteptam cu totii, UEFA a decis ca cele mai puternice 4 campionate din Europa sa intre direct in grupele UCL cu 16 echipe, adica 4 de fiecare. Practic primele 4 clasate din Anglia, Spania, Italia si Germania vor evolua direct in grupe, ceea ce inseamna ca aceste campionate vor da jumatate din echipele care se vor alinia la startul competitiei. Ma intreb cat de cinstit judeca UEFA, din moment ce 16 locuri sunt date celor 4 tari, iar celelalte locuri trebuie impartite altor 50 de asociatii. Fara doar si poate, desi nu recunoaste, UEFA a cedat presiunii bogatilor, care oricum amenintau de mult timp cu formarea in paralel a unei alte competitii. Continue reading

Cat sa mai asteptam Anglia ?

lineker

Era vara anului 1990, iar Anglia reusea sa treaca de Belgia in optimile mondialului italian prin golul lui Platt in ultimele secunde ale partidei, minutul 119. Din aceea echipa mai faceau parte nume ca Brian Robson, Barnes, Beardsley sau Lineker. Cel din urma efectiv m-a impresionat la acel mondial si de atunci am inceput sa simpatizez cu Anglia la turneele finale, bieninteles exceptand Romania. Repet, simpatizez, nu ma dau mare suporter si nici nu vorbesc cu “NOI” cand aduc in discutie nationala albionului. Din pacate acea generatie extraordinara a pierdut la penalty-uri semifinala cu RFG-ul lui Matthaus, ratand sansa de a juca finala. Continue reading

Jucatori de legenda (2): "Der Kaiser" Franz Beckenbauer

Prima data am auzit numele Franz Beckenbauer cu ocazia Campionatului Mondial din Italia 90, aveam aproape 11 ani, era putin dupa revolutie, asa ca nu aveam de unde sa stiu prea multe despre cel care statea pe banca RFG-ului, nationala care avea sa castige acel turneu final. Cu trecerea anilor, din carti sau de la televizor, din emisiuni retrospective sau din ziarele de sport, am aflat ca Franz Beckenbauer a fost si un mare jucator, chiar foarte mare.

Desen: Roman Cenusa

“Der Kaiser” era un fotbalist complet, avand un stil de joc elegant, era un vizionar in teren, anticipa miscarile adversarilor si avea reale calitati de lider. Apreciat pentru polivalenta sa, “Der Kaiser” a evoluat in mai multe zone ale terenului, dar s-a afirmat pe postul de libero, fiind cel care a dezvoltat si a modernizat aceasta pozitie. Celebre sunt si iesirile sale cu balonul la picior din aparare, declansand de multe ori atacuri periculoase pentru poarta adversa. A dat dovada intotdeauna de spirit de sacrificiu, fiind celebru pentru felul in care a jucat in partida din semifinale cu Italia de la mondialul mexican din 70. Avand umarul dislocat in urma unui contact dur cu un adversar, Beckenbauer a terminat partida cu bratul legat de torace cu o fasa elastica, din pacate insa Germania avea sa piarda dramatic acea partida , scor 3-4, la capatul a 120 de minute epuizante. Franz a avut o contributie importanta la succesele nationalei sale inca de tanar, la mondialul din Anglia 1966, pe cand avea 21 de ani, reusea sa marcheze de 4 ori, unul dintre goluri fiind cel al victoriei din semifinala cu Rusia. Germania pierdea finala in fata Angliei, insa castigase un mare jucator. A fost capitanul echipei nationale la succesele din 72 la Campionatul European si 74 la Campionatul Mondial, turneu la care Germania a triumfat in finala in fata Olandei lui Cruyff, jucator cu care “Der Kaiser” a dus un duel de la distanta in anii 70 pentru suprematia in fotbalul european, duel care s-a intensificat si la nivel de club, Bayern si Ajax castigand in acei ani 6 trofee ale Cupei Campionilor Europeni.

“Der Kaiser” la celebrul meci cu Italia

Beckenbauer a imbracat tricoul echipei nationale in 103 partide si a marca 14 goluri, timp in care a castigat un titlu mondial si unul european. Cu Bayern Munchen a reusit sa castige de 5 ori titlul in Bundesliga, de 5 ori Cupa Germaniei, iar pe plan international are in palmares 3 Cupe ale Campionilor, o Cupa UEFA si un trofeu Intercontinental.  Practic, urcusul lui Bayern Munchen in fotbalul mondial se poate confunda cu numele lui Franz Beckenbauer, care avandu-i alaturi pe Sepp Maier si Gerd Muller, a reusit sa aduca primele mari succese din istoria clubului. Individual, a reusit sa castige si Balonul de Aur in doua randuri, 1972 si 1976. Spre finalul carierei se transfera la Cosmos New York, unde joaca alaturi de marele Pele, reusind sa castige de 3 ori consecutiv titlul de campion. Revine in Germania si evolueaza la Hamburg, echipa cu care mai castiga un titlul de campion al Germaniei in 1982.

Franz Beckenbauer, capitanul campioanei mondiale

Ca antrenor a condus nationala tarii sale spre finala mondialului din Mexic in 1986 pe care a pierdut-o in fata Argentinei lui Maradona. Isi ia insa revansa in 1990 cand va castiga titlul mondial in fata aceleiasi nationale.