Unde este naționala mea?

Această întrebare mi-a venit în minte aseară la 3-0 pentru polonezi. Unde este naționala cu care am crescut eu? Unde sunt generațiile lui Cămătaru și Boloni, a lui Hagi și Lăcătus, a lui Hagi și Popescu, a lui Adrian Ilie și Viorel Moldovan sau a lui Chivu și Mutu, așa cum a fost ea? Bine, în ultimul timp o repet destul de des. Mai exact de prin 2008. Nici intervalul 2000-2008 nu a fost unul stralucit, dar parca eram acolo, în luptă, contam până spre finalul campaniilor. De la o generație la alta speram la altceva, îmi spuneam că mai rău nu se poate, trebuie să ne revenim, însă generația actuală ține neapărat să ne arate contrariul. Acum suntem eliminați cu multe etape înainte de finish.

Urmăresc echipa naționala de prin 1986-1987. Dacă nu mă înșeală memoria, prima partidă a tricolorilor pe care am vazut-o a fost cea cu Austria în preliminariile EURO 88, încheiată cu scorul de 4-0.  S-a ratat acea calificare la mustață, după o luptă cu Spania până în ultima secundă a preliminariilor. Continue reading

Am obtinut exact cat ne-am asteptat

rom

Nu inteleg de unde valul de critici dupa partida de aseara a echipei nationale. Inainte de turneul final un procent insemnat al suporterilor nationalei vedeau totul in negru si isi imaginau doua infrangeri in partidele cu Franta si Elvetia, plusand chiar cu un golaveraj de 1-4, 1-5. Mai mult, erau si ironici. Ceilalti, optimistii, au luat in calcul pentru o calificare in optimi, un egal cu Elvetia si o victorie cu Albania, practic exact ce am obtinut pana acum. Mai ramane victoria cu Albania, ceea ce intr-adevar va fi foarte greu de obtinut. Continue reading