Milanul lui Ancelotti (1)

Ancelotti ajunge la Milan într-un moment în care el și clubul se aflau într-o criză de rezultate. Echipele antrenate până atunci de Ancelotti nu obținuseră trofee, iar Milan după Capello încercase mai mulți antrenori și sisteme câștigând un singur titlu în 5 ani. Mulți jucători s-au perindat pe la club, din echipa de la Atena rămânând doar veteranii Costacurta și Maldini plus Albertini, în timp ce Baresi s-a retras, iar ceilalți au plecat spre alte cluburi.

Sezonul 1999-2000 aduce două piese importante – Shevcenko și Serginho, cei doi reușind un meci excelent cu Inter în sezonul 2000-2001, terminat 6-0, ucrainianul semnând o dublă, iar brazilianul un gol și 3 assisturi arătând că echipa lui Cesare Maldini e pe un drum bun. Alte achiziții importante  din acea perioadă vor fi Kaladze (sezonul 2000-2001 ) și mai ales Contra, Pirlo, Rui Costa și Inzaghi, veniți în 2001. Acest lot e preluat de la Fatih Terim pe 5 noiembrie 2001 de către Carlo Ancelotti. Echipa standard a sezonului îl va avea pe Abbiati în poartă, Helveg, Costacurta, Kaladze și Serginho în apărare, Gattuso, Pirlo, Albertini și Rui Costa la mijloc, Shevcenko și Inzaghi în atac. Maldini a jucat doar 19 meciuri având o ruptură de ligamente care l-a ținut pe tușă 3 luni.

A fost un campionat terminat de Milan pe locul 4, dar aș aminti golurile decisive ale cuplului din atac Shevcenko – Inzaghi, un cuplu tot mai bine sudat, ucrainianul marcând un golazo cu Juventus. Contra a marcat și el 3 goluri, unul în ”derby della Madonina” – șut la vinclu, iar altul prin care a decis victoria cu Verona. A fost foarte util, fie ca titular sau rezervă, a jucat cu dăruire, iar dacă nu era conflictul cu Davids, ofertele găsite de Becali și transferul la Atletico, Contra ar fi devenit și el, ca și Răducioiu, campion al Europei cu Milan.

Primul sezon complet cu Ancelotti aduce noi întăriri – Nesta, Seedorf, Rivaldo și Dida, Milan devine o mare colonie braziliană condusă însă spre succes de Shevcenko. Prin venirea lui Nesta, Costacurta ajunge fundaș dreapta, Nesta și Maldini joacă în centru, Kaladze pe stânga. La mijloc Gattuso, Pirlo și Seedorf formează linia de 3 din spatele lui Rui Costa, iar în atac Shevcenko- Inzaghi. Pippo a fost golgeterul echipei atât în campionat cât și în UCL, cu 17, respectiv 12 goluri marcate, în timp ce Shevcenko a avut un sezon mai slab, cu 10 goluri în toate competițiile. Goluri foarte importante a marcat și Jon Dahl Tomasson, cel mai bun exemplu fiind cel din minutul 90 al partidei cu Ajax Amsterdam care a calificat Milanul în semifinalele UCL. Alt jucător care s-a remarcat a fost Andrea Pirlo, principalul executant de faze fixe și regizorul echipei. A fost un sezon cu derbyuri reușite, Milan oținând 6 puncte cu Inter și 3 cu Juventus, echipe cu care diavolii se vor duela și în Europa, în timp ce Roma va fi adversarul din finala Cupei Italiei, câștigată de rossoneri. Faptul că Milan a terminat doar pe 3 în sezonul de Serie A a fost cauzat de punctele pierdute cu echipe mici, gen Brescia și Perugia.

Sezonul de toamnă în UCL a fost unul fără emoții, echipa trecând mai departe după 4 meciuri câștigate, continuând la fel și în a doua fază a grupelor, 4 victorii urmate de două înfrângeri – la Madrid și cu Dortmund acasă. Sfertul cu Ajax a fost dramatic, după 0-0 în Olanda Litmanen și Pienaar egalează de două ori și părea că lăncierii se califică, dar salvatorul Tomasson aduce golul calificării. Au urmat două egaluri cu Inter, dar golul lui Shevcenko califică Milanul în finala de la Manchester pentru prima finală italiană la acest nivel. Un meci cu multe ocazii, deschis mult timp, pe contre, cu un gol anulat lui Shevcenko pentru offside la Inzaghi și dus spre penaltyuri. A învins Dida cu 3 parade față de doar două Buffon, penalty-ul decisiv fiind transformat de Shevcenko.

Sezonul următor vine cu două achiziții importante, Cafu și Kaka, care împreună cu Shevcenko vor marca sezonul de Serie A, terminat cu un scudetto. Echipa se schimbă puțin, Cafu e titular incontestabil ca fundaș dreapta, iar Kaka și Rui Costa își vor disputa postul de titular din spatele vârfului. Meciul sezonului poate fi considerat ”Derby della Madonina”, încheiat cu 3-2 pentru Milan după 0-2 la pauză, cu goluri superbe marcate de Kaka și Seedorf.

Citește: Milanul lui Capello sau ”Invincibilii”

În UCL Milanul începe slab – meciuri pierdute cu Celta Vigo și FC Bruges, apoi în sferturi e scoasă de Deportivo, după 4-1 pe San Siro, cu un Kaka genial și 0-4 la La Coruna cu un Milan surprins de atacurile furibunde ale gazdelor și incapabil de ripostă. Doar Supercupa Europei a fost câștigată de Milan dintre celelalte trofee, 1-0 cu Porto, gol Shevcenko. În rest trofee ratate, ambele la penaltyuri. Supercupa Italiei cu Juventus și Cupa Intercontinentală cu Boca Juniors.

Va urma un sezon, 2004-2005 din nou spectaculos în Europa, cu multe meciuri frumoase, despre care voi vorbi într-un articol viitor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s