Prima CCE pentru Barcelona

Într-un final venise și rândul Barcelonei să câștige cea mai importantă competiție inter-cluburi, Cupa Campionilor Europeni. Se întâmpla în sezonul 1991-1992, atunci când Johan Cruyff făcuse din formația catalană un adevărat Dream Team. Era finalul unei perioade bune a clubului blau-grana, după ce jucase o finală de CCE în 86′ și câștigase de două ori Cupa Cupelor, în 82′ și 89′. Ceea ce a urmat în acel sezon a fost cireașa de pe tort, la finalul căruia Barca s-a încununat regina Europei.

A fost ediția în care au revenit echipele engleze în Europa după o absență de 6 ani, datorată incidentelor din 85′.  În același timp poate fi privită și ca ediția de experiment, care a făcut trecerea la UEFA Champions League, fiind prima în care ultimele 8 formații rămase au fost împărțite în două grupe. Până să ajungă în faza grupelor, elevii lui Cruyff au trecut de două formații nemțești. De prima, Hansa Rostock, reprezentanta RDG-ului, catalanii au trecut mai departe după 3-0 și 0-1. A urmat apoi un adversar ceva mai dificil, campioana fostului RFG, Kaiserslautern, Barcelona trecând greu după 2-0 acasă și 1-3 în deplasare.

Repartizată în grupa B, Barcelona urma să dea piept cu Sparta Praga, Benfica și Dinamo Kiev. Pornind ca favorită, echipa condusă de pe bancă de Johan Cruyff, câștigă grupa fără mari emoții, obținând 4 victorii și un egal. Singura înfrângere catalanii au suferit-o în deplasarea de la Praga, scor 0-1, dar victoria din ultima etapă împotriva Benficăi, le asigură prezența pe legendarul Wembley. Adversara din finală avea să fie Sampdoria, formație în mare vogă la acea vreme și care a câștigat o grupă ceva mai dificilă, cu Steaua Roșie Belgrad, Anderlecht și Panathinaikos. Mai mult, italienii erau conduși de pe bancă de celebrul Vujadin Boskov, iar din teren de “gemenii golului”, Mancini și Vialli.

Barcelona pleca deja cu un avantaj moral în fața elevilor lui Boskov, iar aici mă refer la victoria tot într-o finală de cupă europeană, în urmă cu 3 ani, când la Berna catalanii câștigau Cupa Cupelor după un 2-0 cu Sampdoria. Spre deosebire de acea partidă, confruntarea de pe Wembley a fost mult mai echilibrată. Barcelona a fost echipa cu posesia, cu controlul balonului, în timp ce Sampdoria a încercat să joace cu mingi lungi și să suprindă apărarea adversă pe contraatac. Ocaziile nu au lipsit, însă paradele lui Pagliuca, sau lipsa de inspirație a lui Vialli, aflat la ultima partidă înainte de transferul la Juventus, a făcut ca scorul să rămână alb la finalul celor 90 de minute. De altfel, în prelungiri Boskov a decis să îl înlocuiască pe Vialli, ușor ieșit din formă. Partida părea că se îndrepta spre loteria loviturilor de la 11 metri, moment în care Ronald Koeman decide să-si scutească antrenorul, colegii și suporterii de emoții. Barcelona beneficiază de o lovitură liberă de la aproximativ 25 de metri de poarta nefericitului Pagliuca, mingea este mișcată pentru olandezul poreclit “Rambo”, iar acesta detunează torpila care trece prin bariera făcută de zidul italian și poposește în plasă, cu toate eforturile goalkeeper-ului italian. A fost începutul unei noi ere pentru Barcelona, despre acea perioadă multă lume susținând că au fost puse bazele succeselor din prezent și totdată sfârșitul celei mai frumoase perioade din istoria Sampdoriei.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s