Odată la o sută de ani

O partidă cum a fost cea disputată aseară pe Nou Camp vezi odată la o sută de ani. După o asemenea desfășurare îți găsești cu greu cuvintele, aproape că nu îți poți explica ce s-a întâmplat. De preferat nici să nu încerci, de preferat doar să te bucuri de spectacol și să savurezi momentul. Barcelona s-a calificat neașteptat în sferturile UCL, reușind să întoarcă acel 0-4 de la Paris, ducând generalul la un de neconceput 6-5.

Gică Popescu declara că dacă există o echipă care poate întoarce un asemenea rezultat, aceea este Barcelona. Sincer să fiu eu nu credeam că ”remontada” este posibilă de această dată, catalanii având în față un adversar de calibru și nicidecum o Granada sau Osasuna. După cele 3 goluri marcate în 60 de minute, m-am răzgândit și mi-am zis, uite că se poate, iar asta fără ca Barca să joace extraordinar. A urmat însă golul lui Cavani și m-am răzgândit din nou, pentru că Barca mai avea nevoie de 3 goluri, practic fiind nevoită să o ia de la capăt. Jucătorii păreau sleiți de puteri, păreau resemnați, iar PSG-ul dădea semne că pune stăpânire pe joc, ratând două ocazii monumentale. A fost poate un semn divin. Un semn din partea zeului acestui sport, care aseară a fost catalan. Un zeu care l-a atins cu bagheta sa magică pe Neymar, iar acesta a dat semnalul revenirii în minutul 88, printr-o lovitură liberă executată magistral. Era totuși prea târziu, calificarea era încă departe. Și vine minutul 91, moment în care arbitrul acordă destul de ușor un penalty la Suarez, gândindu-se probabil că nu se mai poate întâmpla nimic, iar faza nu va influența calificarea și implicit prestația sa. Neymar își asumă responsabilitatea executării, iar scorul devine 5-1. Stadionul i-a foc, catalanii renasc, iar Emery abia acum își dă seama de pericol. Mai face o schimbare la trecerea timpului, însă minunea nu mai poate fi oprită. Neymar ia încă o acțiune pe cont propriu, centrează perfect, iar Sergi Roberto înfige spada în inima Parisului. Scorul devine 6-1, întreaga suflare a mapamondului fotbalistic înnebunește, iar Emery tinde să-și smulgă părul din cap. Barcelona se califică după o revenire istorică, Parisul plânge.

În ceea ce privește jocul parizienilor, am fost puțin surprins de felul în care au gestionat ultimele minute. Nu vreau să insinuez nimic, aș fi penibil, dar nu înțeleg cum au putut fi atât de pasivi în acele minute. Să nu fragmentezi puțin jocul, să nu dai cu mingea în tribună, să nu faci un fault, să nu tragi de timp, absolut nimic. Sunt unele lucruri pe care le-am văzut aseară și cărora nu le găsesc explicație, însă cum spuneam mai sus, poate ar trebui să mă bucur de spectacol, de această echipă fantastică, de acești jucători și să sper la cât mai multe asemenea partide. Un singur regret am după eliminarea PSG-ului și anume faptul că nu o să-l mai văd pe Cavani în această competiție, uruguayanul fiind în opinia mea unul dintre cei mai buni atacanți ai momentului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s