Guardiola și ciocnirea violentă cu Premier League

pep

E foarte probabil ca atunci când a decis să accepte această provocare numită Premier League, Pep Guardiola să nu-și fi imaginat că după doar 21 de etape să aibă cifra 5 în dreptul înfrângerilor. Cu o zestre de 42 de puncte, echipa condusă de pe bancă de tehnicianul spaniol este clasată abia pe locul 5, la 10 lungimi de liderul Chelsea. Totul a culminat ieri cu o înfrângere usturătoare pe terenul lui Everton, scor 0-4, consemându-se totodată și cel mai drastic eșec din cariera lui Pep într-un meci de campionat.

Fluierul final al partidei de pe Goodison Park l-a găsit pe Guardiola în postura unei statui a deznădejdii, dând senzatia că nu înțelege ce s-a întâmplat. Însă nu despre partida cu Everton vreau neapărat să vorbesc, ci despre întregul sezon a lui Pep și întâlnirea sa cu cel mai puternic campionat din lume. E clar faptul că City nu e nici Barca, nici Bayern, iar Premier League nu e nici La Liga și nici Bundesliga, iar când spun acest lucru mă refer în primul rând la numărul candidatelor la primele poziții. Dacă în Spania lupta se dădea în doi, iar în Germania Bayern alerga singură, datele problemei stau cu totul diferit în Anglia, unde în acest sezon 6 echipe s-au înscris în cursa pentru supremație. Dacă după 13 etape City nu suferise decât o înfrângere, punctele pierdute pe teren propriu în remizele cu Everton, Southampton și Middlesbrough au tras echipa mult în jos. Au urmat apoi două eșecuri consecutive cu Chelsea și Leicester, in care organizarea defensivă a echipei și-a arătat limitele. Goluri primite ușor pe contraatac, echipa nereușind să recupereze mingea pe tranziție negativă, adversarii ajungând astfel foarte ușor în poziții favorabile, spre deosebire de perioada Barca sau Bayern, unde elevii spaniolului recuperau foarte repede mingea, după ce era pierdută. Mai mult, era recuperată de multe ori chiar în terenul advers, declanșând astfel imediat atacul porții adverse. Aici se face diferența, pentru că Stones nu e Mascherano, Otamendi nu e Puyol și nici Fernandinho nu e Busquets. În plus de asta, nicio echipă din La Liga, poate cu excepția Realului cu Mourinho pe bancă, sau vreuna din Bundesliga nu putea folosi arma contraatacului cum a făcut-o de exemplu Chelsea sau Leicester. Nici atuul numărul 1 al lui Pep nu a dat până acum rezultate, iar aici mă refer la posesie și la morisca de pase cu care ne obișnuise la Barcelona. Cu excepția lui De Bruyne și poate a lui Silva, niciun alt jucător nu se poate ridica în momentul actual la cerințele stilului de joc pe care Pep dorește să-l imprime pe Etihad. Sterling pare uneori doar o glumă, Aguero e departe de forma din alte sezoane, iar mijlocașii centrali pe care îi are City în lot mi se par mult prea statici pentru a pune în practică morișca de pase amintită mai sus.

pep-1Pe fondul acestor rezultate negative au apărut criticii, au apărut cârcotașii, specialiștii, care abia au așteptat mersul împiedicat a lui Pep. Bine, criticile nu apar doar în cazul lui, Mourinho, Kloop, Wenger, Ancelotti și mulți alții fiind nevoiți la rândul lor să facă față furtunii. În cazul spaniolului, căci despre el discutăm acum, mi se pare însă exagerat să-i fie puse sub semnul întrebării calitățiile. Nu sunt puțini cei care spun că acum i se vede adevărata valoare, că până acum nu avut adversari și că în Premier își dă adevăratul examen. Se uită însă prea ușor trofeele câștigate în Champions League, titlurile din La Liga, când s-a duelat cu Real Madrid, un colos al fotbalului mondial, sau cele 7 semifinale consecutive de UCL, din care a pierdut într-adevăr 5, dar de fiecare dată împotriva echipei care ridica trofeul la finalul competiției, cu excepția ultimului sezon. Mulți vor spune că aceste rezultate sunt obținute datorită generației de senzație pe care a avut-o la Barcelona în frunte cu Messi, Xavi sau Iniesta și au în mare măsură dreptate. După acest raționament am putea spune la fel de bine că Sacchi a avut trio-ul olandez, Rinus Michels l-a avut pe Cruyff, sau Herrera pe Suarez și Mazzola. În ceea ce mă privește cred că o echipă și un antrenor se completează reciproc formând un întreg. În opinia mea o echipă face un antrenormare și invers. Nu cred că Pep ar putea avea rezultate notabile cu Granada oricât de mare antrenor ar fi, cum nici Barcelona sau Bayern nu ar triumfa cu Mark Hughes sau Gary Neville, ca să iau două nume la întâmplare. Să ne aducem aminte ce a făcut Jordi Roura în mare cu același lot avut la dispoziție de Guardiola.

Sunt de părere că fraza “sometimes you win, sometimes you lose” se potrivește perfect în fotbal, iar acum îi vine ca o mănușă lui Guardiola. Sunt puțini antrenori sau chiar echipe care au performat ani de-a rândul. A fost Realul anilor 50′, Ajax-ul și Bayern-ul din 70′  sau Milanul din 90′. E greu să te menții la un nivel ridicat fie că te numești Guardiola sau Mourinho, Real Madrid sau AC Milan. Mai devreme sau mai târziu aluneci în jos ca pe tobogan, indiferent de încercările disperate de a rămâne la un anumit nivel. Iar în Premier League, cu atât mai mult e valabil, e campionatul în care orice antrenor își poate rupe gâtul. Să nu uităm că Mourinho după un sezon fabulos la Chelsea, în care a câștigat titlul, a fost demis în următorul din cauza uner evoluții dezastruoase la capătul cărora albaștrii au ajuns pe locurile 13-15. Să nu uită clasările modeste ale celor din Manchester cu Van Gaal la timonă, deși i-au fost aduși absolut toți jucătorii doriți. Să nu uităm rezultatele oscilante ale lui Kloop în primul sezon. E adevărat, dacă ne uităm la Conte aflat și el la primul sezon, avem senzația că italianul ne contrazice. Momentan e lider detașat, are șanse mari să treacă primul linia de sosire, însă mai e mult până departe, iar în Premier League se poate întâmpla orice. De aceea nu aș trage concluzii pripite în ceea ce-l privește pe Guardiola, nu l-aș numi mediocru așa cum au făcut-o alții, ci aș aștepta finalul sezonului sau chiar a mandatului său pe banca cetățenilor, înainte de a-l judeca.

Advertisements

One comment

  1. Nu mediocru, ci supraevaluat. Un antrenor care nu se adapteaza, care incearca sa-si faca echipele sa joace la fel. Mourinho este mai usor adaptabil, a luat titlul in atatea tari. Guardiola nu ar fi capabil sa triumfe cu un FC Porto ori cu un Inter Milano.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s