Din 2010 doar figurație prin Europa

Madrid 2010. Condusă de pe bancă de Jose Mourinho, Inter Milano se încununa regină a Europei după o finală câștigată în fața nemților de la Bayern Munchen cu 2-0. Au trecut 6 ani și jumătate, iar Inter-ul a intrat intr-o serie nesfârșită a dezamăgirilor, totul culminând jenant cu înfrângerea suferită joi în deșertul Negev. Elevii lui Pioli au pierdut lamentabil în fața echipei Beer Sheva scor 2-3, fiind eliminată din Europa League încă din faza grupelor, asta după ce au condus cu 2-0. Este cel de al 7-lea sezon consecutiv de la triumful din UCL în care Inter își dezamăgește crunt suporterii. Schimbarile dese la nivelul bancii tehnice sau de la nivelul lotului pot fi considerate principalele cauze care au dus la aceste rezultate.

Inter Milan players celebrate with UEFA Champions League Trophy at the end of the game with manager Jose Mourinho (far left)

Sezonul 2010-2011

Din postura de câștigătoare a trofeului, Inter termină grupa pe locul 2 în spatele lui Tottenham, iar în optimi trece într-o reeditare a finalei de la Madrid, de Bayern cu scorul general de 3-3, golul calificarii fiind reușit de Pandev în minutul 88 al partidei de la Munchen. Sferturile le scoate italienilor în față o altă reprezentantă a Germaniei, Schalke 04. Inter părăsește lamentabil competiția fiind eliminată cu scorul general de 7-3, după 2-5 la Milano și 1-2 în Germania. Pe bancă era brazilianul Leonardo, iar acea dublă poate fi considerată “începutul sfârșitului”.

Sezonul 2011-2012

Era ultima prezență în UCL, iar Inter Milano câștigă o grupă modestă din care mai fac parte TSKA Moscova, Trabzonspor și Lille, suferind totuși două înfrângeri. În primăvară gruparea nerro-azzura este eliminată încă din optimi de Marseille, o formație să recunoaștem net inferioară, cu scorul general de 2-2. Pe banca milanezilor se afla Claudio Ranieri.

Sezonul 2012-2013

Calificată în Europa League Inter trece de faza grupelor, urmând să întâlnească în șaisprezecimi o reprezentantă a fotbalului românesc CFR Cluj. Italienii trec mai departe cu o dublă victorie, 2-0 și 3-0. Din păcate pentru suporterii nerro-azzuri, Inter va fi eliminată în turul următor după o dramatică dublă manșă cu Tottenham. La Londra, Inter pierde fără drept de apel, 0-3, dar reușeste miraculos să trimită în retur meciul în prelungiri. În final partida se încheie cu scorul de 4-1 și milanezii părăsesc din nou Europa mult prea devreme. Antrenorul de atunci era Andrea Stramaccioni, iar formația italiană trecea printr-o perioadă de tranziție, având loc mari schimbări la nivelul lotului. De altfel, echipa avea să se claseze la finalul sezonului pe un modest loc 9 în Serie A, ratând astfel prezența în sezonul următor al cupelor europene.

Sezonul 2014-2015

Un nou sezon de Europa League, un nou sezon ratat, Inter fiind eliminată din nou în optimi de Wolfsburg după o dublă înfrângere 1-2 și 1-3. În primul tur eliminatoriu Inter trecuse nu fără emoții de Celtic Glasgow, 3-4 la general. La cârma echipei se afla Roberto Mancini, un tehnician de la care toată suflarea nerro-azzura avea așteptări mult mai mari. În campionat locul ocupat nu este unul pe măsura pretenților, echipa terminând sezonul pe locul 8, Europa fiind din nou un tărâm interzis. Mancini avea însă o scuză, nu venise de mult și avea nevoie de mai mult timp.

Sezonul 2016-2017

Și ajungem la sezonul actual, început aș zice cu stângul de conducerea administrativă. Echipa începe pregătirile cu Roberto Mancini, dar în urma unor rezultate slabe în meciurile amicale, se decide ca acesta să fie înlocuit cu Frank de Boer. Nu știu dacă a contat prea mult numele antrnorului, cât faptul că a fost adus exact înainte de înperea sezonului, strategia fiind făcută deja de alt antrenor. Rezultatele s-au văzut, iar Inter a suferit în grupele Europa League 4 înfrângeri, fiind eliminată deja cu o etapă înainte de final. Grupa să recunoaștem una modestă, cu Sparta Praga, Southampton și Beer Sheva. E adevărat, Stefano Pioli a venit la echipă doar în urmă cu o partidă, însă consider că o echipă ca Inter Milano nu are voie sa pierdă o asemenea partidă, nici dacă ar sta pe bancă magazionerul clubului. De aceea tind să cred că jucătorii au și ei o mare parte de vină. În Serie A, formația din Milano ocupă locul 9, după 13 etape, fiind la 15 puncte distanță de liderul Juventus și la 8 de podium.

inter-grafic

În tot acest timp, Inter Milano a disputat 50 de partide în cupele europene, incluzând aici tururile preliminare, obținând 23 de victorii, 9 rezultate de egalitate, ieșind învinsă de pe teren de 18 ori. Să recunoaștem, un procentaj destul de mic al victoriilor, pentru o echipă cu blazonul Inter-ului. Alăturat se poate vedea un grafic realizat de cei de la Gazzetta dello Sport, cu performanțele realizate de echipa din Milano în acest interval de timp.

Ca să înțelegem mai bine ce a dus la aceste rezultate, aș aminti numărul mare de antrenori care s-au perindat pe la Milano de la plecarea lui Jose Mourinho, niciunul nereușind să se ridice la nivelul așteptărilor. Primul sosit a fost Rafa Benitez, tehnician care a reușit la Valencia și Liverpool să construiască două echipe valoroase, dar a necesitat timp. Cum la Milano răbdarea nu e punctul forte, spaniolul a fost îndepărtat repede, fiindu-i imposibil să-și pună amprenta pe jocul echipei. Au urmat Leonardo, Gasperini, Ranieri și Stramaccioni, niciunul însă nereușind să se ridice la nivelul așteptărilor. Walter Mazzari, următorul din listă, părea că va fi omul care va resuscita Inter-ul, mai ales că pe banca lui Napoli se descurcase destul de bine, cu un lot aș zice inferior celui care îl aștepta pe San Siro. Venit cu o strategie nouă, Mazzari nu a reușit nici el să producă efectul așteptat, așa că a fost înlocuit de Roberto Mancini, cel care sustinuse la un moment dat că el construise echipa care câștigase UCL. Mancio a avut la dispoziție un sezon și jumătate să formeze o echipă competitivă și a dat senzația în anumite momente că se află pe drumul cel bun, însă locul 8 ocupat în primul sezon și locul 4 ocupat în cel de al doilea, deși i se adusese jucătorii doriți, au făcut să apară din nou semnele de întrebare. Astfel că în urma rezultatelor slabe din perioada de pregătire din vara anului 2016, când totul a culminat cu înfrângerea umilitoare, 1-6 cu Tottenham, Mancini a fost demis, Frank de Boer fiind numit ca înlocuitor. Cum nici acesta nu a reușit să se impună, a avut loc o nouă schimbare la nivelul bancii tehnice, Stefano Pioli fiind numit chiar înaintea derby-ului cu AC Milan. Deci 9 antrenori în 6 ani e mult, enorm de mult dacă vrei să ai stabilitate și continuitate, în aceste condiții fiind imposibil să apară rezultatele pozitive.

inter

Sincer să fiu mi-a plăcut mult jocul nerro-azzurilor din prima parte a întâlnirii cu marea rivală și am convingerea că Pioli va reuși să resusciteze pacientul, chiar dacă a fost părtaș la umilința din Israel. Nu cred că înfrângerea e doar a lui, jucătorii având la rândul lor o mare parte din vină. De fapt, cred ca ei sunt marii vinovați pentru rezultatele avute de Inter în ultimul timp. Echipa nu pare unită, nu pare un întreg, fiind mai degrabă o adunătură de valori fără busolă. În plus de asta, cred că le mai lipsește un lider adevărat, cum a fost Zanetii de exemplu. Sau Bergomi și Facchetti la vremea lor. Rămâne de văzut dacă Pioli va reuși să-i adune și să aducă șocul de care are nevoie echipa, însă nu sunt deloc puțini cei care susțin că mai devreme sau mai târziu, Simeone va ajunge pe banca celor de la Inter, antrenor care pare într-adevăr cel mai potrivit pentru a scoate echipa din criză și pentru a aduce din nou faima europeană care în acest moment pare doar o nălucă.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s