Ce se întâmplă cu FC Koln?

Să fi fost atât de important Anthony Modeste în jocul țapilor încât echipa să resimte lipsa lui atât de puternic? E adevărat că în sezonul precedent a marcat 25 de goluri, adică aproape 50% din totalul de 51 de reușite ale echipei, dar să nu marchezi decât un gol în 5 etape e prea de tot. FC Koln a pierdut toate cele 5 partide disputate în actualul sezon, iar austriacul Peter Stoger dă senzația că nu are soluția necesară pentru revitalizarea echipei.

După surprinzătorul loc 5 obținut în sezonul precedent, FC Koln are un început dezastruos de campionat, iar lumea dă vina pe managementul defectuos din vară, când Anthony Modeste, principala gură de foc a echipei a luat drumul Chinei, în schimbul unei sume nu foarte mari, pentru piața actuală. A fost achiziționat Jhon Cordoba de la Mainz un atacant care marcase în precedentele două sezoane ale Bundesligii 10 goluri în 51 de partide.

Advertisements

Revenire în forță a Atalantei după 27 de ani de absență din Europa

Atalanta a revenit aseară pe scena fotbalului european după o absență de 27 de ani. Ultima dată când formația din Bergamo era prezentă într-o competiție europeană se întâmpla în sezonul 1990/1991, fiind eliminată în sferturi de viitoarea câștigătoare a trofeului Inter Milano după 0-0 și 0-2. Cea mai mare performanță a clubului rămâne semifinala de Cupa Cupelor atinsă în sezonul 1987/1988, visul fiind atunci spulberat de belgienii de la FC Malines.

Ieri, Atalanta a primit vizita englezilor de la Everton, echipă cu investiții serioase făcute în vară, cu un antrenor ambițios și cu un lot net superior celui condus de Gian Piero Gasperini. Cu toate astea, italienii și-au semnat revenirea în Europa cu o victorie spectaculoasă, un zdrobitor 3-0 administrat lui Rooney et CO. Aș zice 3 puncte extrem de importante, în condițiile în care lupta pentru calificare poate fi deosebit de strânsă, pe lângă cele două combatante intrând în calcule și Lyon. Personal m-a surprins acest rezultat mai ales prin proporțiile scorului, dar se pare că echipele engleză continuă să nu se concentreze suficient de mult în această competiție, cel puțin până când ajung în fazele superioare. Dar să revin la subiectul acestui articol, la această frumoasă echipă, care de doi ani construiește sănătos, iar rezultatele muncii depuse de Gasperini în ultimul an sunt tot mai vizibile. Cu un Gomez constant, cu Petagna, cu Cristante, Cornelius sau Ilicic, Atalanta poate da culoare acestei competiții si de ce nu să producă chiar surpriza. Nu mă refer la câștigarea trofeului, dar dacă trec de grupe, elevii lui Gasperini au toate atuurile să ajungă în sferturi sau chiar semifinale.

Istoria Campionatelor Mondiale (5): Revanșa lui Sepp Herberger

Congresul FIFA din 1948 a acordat dreptul pentru organizarea celei de a 5-a ediții a Campionatului Mondial de fotbal Elveției, oaza de liniște a Europei, țară neafectată de război. Nici nu se putea face o alegere mai bună, Elveția fiind posesoarea mijloacelor materiale pentru organizarea unui eveniment atât de important, iar aici mă refer în special la costurile pentru construcția unor arene noi și modernizarea celor existente.

Formatul competiției

Partidele preliminarii au adus la start 35 de formații, fiind marcate de unele surprize, echipa Spaniei și Suediei fiind eliminate din grupe cu formații mai slab cotate precum Turcia sau Belgia. Naționala țării noastre a ratat calificarea în dauna puternicei formații a Cehoslovaciei. Formatul competiției a fost unul cel puțin ciudat. Cele 16 formații participante au fost împărțite în 4 grupe, urmând ca cele considerate ”capi de serie” să întâlnească ”outsiderii”, disputându-se astfel doar 4 partide în fiecare grupă. Turneul elvețian a coincis și cu primele transmisii televizate ale unor partide de fotbal.

Interviu cu Adrian Ioan: Despre pasiunea lui pentru Leeds United

Astăzi vă prezentăm un interviu mai altfel, avându-l ca invitat pe Adrian Ioan Roman, unul dintre puținii fani pe care îi are Leeds United la noi în țară. Adrian a colaborat pentru scurte perioade de timp cu Gazeta Sporturilor și SPORTescu, iar pe viitor se anunță a fi un real talent în ale jurnalismului. Să vedem ce a avut de spus despre gruparea de pe Elland Road și nu numai.

Să începem cu întrebarea ce ar trebui să ne introducă în acest interviu, și anume cum a început atașamentul tău față de Leeds United?

Bună întrebare, Alex. Totul a început în luna ianuarie a anului trecut, când aflasem că Garry Monk este foarte aproape să ajungă pe banca tehnică a lui Leeds United, după demisia de la Swansea. Eu am fost printre singurii care l-au apreciat în mod public pe Garry Monk în mandatul său la Swansea, fiind printre singuri din presa scrisă online din România ce l-a apreciat în mod public pentru performanţele reuşite la “lebede”, şi pur şi simplu mă îndrăgostisem de munca lui depusă acolo: un loc 8 în Premier League, obţinut într-o manieră fabuloasă. Asta ca să nu mai spun că, după demisia lui Michael Laudrup spre finalul sezonului 2013-2014, Monk pur şi simplu a decis să îşi “agaţe” ghetele în cui, la insistenţele preşedintelui clubului, Guy Jenkins, şi să preia frâiele “lebedelor”, pe care i-a salvat în ultimele etape din Premier League. Înainte de a fi instalat pe banca lui Leeds, începusem să caut informaţii despre istoria clubului şi jucătorii emblematici ce au reprezentat acest club minunat, oameni precum Charlton, Lorimer, Giles, Bremner, Martyn, Kewell, Viduka, Bowyer, McAllister, şi aşa mai departe. O parte din informaţii le ştiusem din cultura generală. Eu consider că orice fan al oricărei echipe trebuie să îşi cunoască istoria şi tradiţia clubului pe care îl susţine, pentru că altfel nu ai cum să te identifici cu el.

Liverpool ”mitraliază” un Arsenal fără muniție

Dacă e să vorbim într-un limbaj al războiului, ramură din care s-a născut numele clubului Arsenal, cam așa am putea rezuma în câteva cuvinte ceea ce s-a întâmplat ieri pe câmpul de război numit Anfield. Arsenal s-a prezentat la Liverpool fără muniție, fără trăgători și mai ales fără comandant. De fapt au avut comandant, dar unul total debusolat, haotic în decizii și depășit total de situație, iar aici mă refer la Arsene Wenger, antrenor pe care personal l-am apreciat foarte mult, dar care trebuie să realizeze că atât el cât și clubul la care activează are nevoie de o schimbare majoră.

Arsenal a început partida de pe Anfield într-un 3-4-3, care s-a văzut clar pe parcursul sezonului trecut că nu funcționează. Cu toate astea Wenger insistă și o face tocmai împotriva unui adversar care are o linie ofensivă foarte agresivă și rapidă. Mai mult, joacă fără fundași laterali împotriva unei echipe care are în Mane și Salah două dintre cele mai rapide extreme din fotbalul european. Dovadă că tehnicianul francez a greșit sunt 3 din cele 4 goluri ale cormoranilor, la capătul unor acțiuni dezvoltate în flanc, Mane și Salah sdistrându-se efectiv în acea zonă a terenului.

Dembele și suma imensă plătită pe el

E clar faptul că Dembele este unul din cei mai promițători jucători ai generației sale, dar asta tot nu explică, cel puțin nu mie, suma imensă care s-a plătit pentru acest băiat. Pentru mine singura explicație ar fi vârsta și disperarea Barcelonei de a da o lovitură pe piața transferurilor.

Catalanii au anunțat ieri că l-au achiziționat pe Ousmane Dembele de la Borussia Dortmund în schimbul sumei de 105 mil de euro, plus bonusuri. Din ce am înțeles unele din aceste bonusuri sunt mai greu de atins, iar altele mult mai ușor, condiții în care se poate ajunge la o sumă de aproximativ 125-130 mil de euro. O sumă imensă, colosală pentru un tânăr de 20 de ani și cu doar 2 sezoane jucate la nivel ridicat. Dembele este într-adevăr o mare promisiune, dar nicidecum o certitudine, iar când dai atâția bani pe un jucător, te aștepți deja să schimbe soarta unei partide, să fie la un nivel extrem de ridicat și cu riscul de a-mi atrage critici, eu personal nu cred că este. Am văzut că este considerat de mulți deja un super fotbalist. În opinia mea deocamdată e doar un super talent.

Recital la debutul lui Neymar pe Parc de Princes

Orchestra pariziană avându-l pe Neymar în rol de dirijor, a dat un veritabil recital aseară pe Parc des Princes, trecând de Toulouse cu un spectaculos 6-2.

Soccer Football – Ligue 1 – Paris St Germain vs Toulouse – Paris, France – August 20, 2017 Paris Saint-Germain’s Neymar celebrates scoring their sixth goal REUTERS/Benoit Tessier

La prima apariție pe iarbă în fața propriilor suporteri, brazilianul a făcut o partidă perfectă, reușind o dublă, completându-și evoluția și cu două assist-uri pentru colegii săi. E adevărat că nu a avut în față vreun Carvajal, Ramos sau Godin, dar evoluția lui Neymar trebuie remarcată, mai ales că a fost doar a doua apariție în tricoul roș-albastru al parizienilor. Acomodarea, singura problema care putea să apăra, s-a dovedit deja o ecuație rezolvată de valoarea individuală a lui Neymar jr.